Mai usor cu geopolitica

O mare problema apare atunci cand o teorie incepe sa explice prea multe lucruri. Intr-un asemenea punct, tot demersul teoretic devine de fapt unul ideologic. Scopul teoriei nu mai este atunci de a explica sau de a permite intelegerea, ci pur si simplu de a convinge.

Bineinteles, aceasta nu inseamna ca ar trebui sa pretindem de la actorii politici numai explicatii teoretice. Aflati sub permanenta amenintare a sondajelor, politicienii trebuie in principal sa convinga. Arta de a convinge publicul cu drept de vot nu ar trebui insa sa epuizeze integral continutul politicii.

Scena politica romaneasca este dominata in acest moment de mai multe asemenea teorii. Aspectul lor de rationalitate, de „stiintificitate“ le este dat in doua feluri: fie prin apelul la o persoana publica, a carei capacitate nu este pusa la indoiala de publicul larg, fie prin apelul la rezultatele unui calcul matematic care, nu-i asa, este accesibil tuturor. Asa au aparut oligarhii, patrulaterele negre, cei 322, alaturi de resursele energetice rusesti.

Gazul rusesc este, alaturi de Marea Neagra, marea angoasa a politicii externe romanesti. El este un instrument diabolic de santaj, utilizat de Rusia pentru a „cuminti“ regimurile democratice, pasnice si independente din acest spatiu geografic. Acest veritabil barbarism este rezultatul unei interpretari geopolitice a situatiei. Sistemul este simplu: Rusia are gazul, ea ni-l vinde, noi platim mult. In punctul acesta, partea de concluzii a teoriei se bifurca realmente ideologic. Pentru presedinte, asta e rau, ca nu suntem independenti energetic. Drept care trebuie sa vorbim pe un ton dur cu Rusia. Ce rezolvam cu asta - nimic concret. Dar aparam demnitatea nationala. De partea cealalta, daca am vorbi mai frumos, cine stie, poate s-ar ieftini gazul! Rationamentul geopolitic este ca posesorul de resurse le foloseste pentru a-si creste puterea.

Aceasta linie de gandire - indiferent de pozitia fata de Rusia - este defectuoasa. Si aceasta din mai multe motive. Pe de o parte, pentru ca ia in calcul o singura resursa. Astfel, Rusia are intr-adevar cantitati impresionabile de resurse energetice, dar nu si suficiente capacitati de rafinare, oferta de servicii, tehnologie IT. Daca am considera accesul la Windows o resursa, atunci Microsoft atenteaza la independenta IT a Romaniei. Si apropo, nu am auzit niciun politician sa se planga de pretul Vista sau al Office. Aceasta valorizare exclusiva pe linia unei singure resurse nu surprinde nici intreaga amploare a sistemului economic mondial si nici nu observa ca puterea statului incepe sa devina difuza de la un anumit punct.

In al doilea rand, orice relatie economica este una bivalenta. Presedintele nostru sustine, bunaoara, ca Uniunea Europeana nu are o strategie energetica. Si ca, la fel ca Romania, UE nu este independenta energetic. Raspunsul la aceasta lipsa l-a dat teoria liberala acum cateva sute de ani.

Niciun stat - mai ales Rusia - nu are capacitatea de a produce tot ceea ce consuma. Ca orice vanzator decent, Rusia incearca sa vanda la un pret cat mai mare. Iar noi, sa cumparam la un pret cat mai mic. Ideea „inchiderii robinetului“ este absurda, in conditiile in care economia ruseasca se bazeaza din ce in ce mai mult pe exportul de resurse energetice.

Daca Rusia ar sista exporturile, tarile aprovizionate ar trebui sa rationalizeze rezervele si sa caute surse alternative - situatie indiscutabil grava. Rusia ar trebui sa suporte insa prabusirea exporturilor (care sustin in mare parte cresterea economica). Lucrul e valabil chiar si in raport cu clientul Romania. Un vanzator de paine nu plange dupa pierderea unui client. Cand vinzi insa milioane de metri cub de gaz, nu e la fel de simplu sa gasesti un inlocuitor, fie si pentru un consumator mic ca Romania.

Ideea independentei energetice este un mod ideologizant de a privi o problema geopolitica. Ea nu explica in niciun caz comportamentul Rusiei, la fel cum nu explica si comportamentul mult mai irational al actorilor politici romani. In calculele relatiilor bilaterale intra mult mai multi factori, de multe ori greu de apreciat chiar de catre actorii insisi (ma intreb daca Vladimir Putin stie de ce este suparat pe el Traian Basescu). Viitorul relatiilor este un continuu proces de negociere si de renegociere, cu final incert. Independenta energetica se trateaza cu liberalism clasic. Si se vindeca.

Sursa: Business Magazin

In cautarea liderului politic

Se spune ca, in marinimia sa, Dumnezeu a hotarat sa-si modeleze creatia in functie de fiecare popor. Britanicilor le-a dezvaluit stiinta de a domina, germanilor le-a insuflat rigurozitate, francezilor le-a repartizat arta gastronomica, italienii au fost inzestrati cu „stiinta“ iubirii, scandinavii au primit secretele navigatiei si asa mai departe.

Cand a venit randul romanilor, Dumnezeu epuizase mai toate atributele speciale. In compensatie, Atotputernicul a modelat teritoriul. A creat munti armoniosi, nici prea abrupti, nici prea lini, a creat o mare linistita si calda, a creat campii roditoare, a impadurit cea mai mare parte a teritoriului si le-a spus animalelor sa creasca si sa se inmulteasca in acest habitat splendid. Vazand darnicia Atotputernicului, Sf. Petru ar fi intrebat daca nu cumva exagereaza cu generozitatea Sa, iar Dumnezeu ar fi replicat: „Lasa, ai sa vezi ce conducatori le voi da“.

Evident, bancul porneste de la o serie de stereotipuri, dar dincolo de ironia pe care o contine, poate fi sustras din interpretarile superficiale. Nu cred in teoriile fataliste si deterministe, cum nu cred in nicio alta abordare care ingradeste identificarea unor explicatii rationale si plauzibile in cunoastere. Prin urmare, nici in teoria creationista nu cred. Totusi, imi impun un exercitiu de imaginatie plecand de la mingea la fileu pe care mi-a ridicat-o Atotputernicul. Cert e ca are dreptate.

Trecand rapid prin pleiada de conducatori de care am avut parte, remarcam putine figuri marcante. Conducatori care sunt acreditati ca personalitati dominante ale istoriei noastre sunt, in mare parte, rezultatul mitizarii, coroborata nefericit cu o istoriografie destul de precara. Marile exemple de lideri adevarati pot fi rezumate in cateva randuri. Il avem pe Stefan cel Mare, devenit intre timp si sfant, probabil in semn de recunostinta pentru sutele de mostenitori pe care i-a lasat Moldovei. Ne mai laudam si cu marele Constantin Brancoveanu, cel care a preferat sa-i fie sacrificati cei 4 fii decat sa accepte supunerea in fata Portii. Oare cum te poti numi conducator cand intre supunerea religioasa a propriei familii si moarte alegi cea de-a doua varianta? In treacat fie spus, sfarsitul tragic al Brancovenilor, astazi considerat un adevarat erou, a fost rezultatul politicii externe duplicitare. Exemple sunt nenumarate, dar nu vreau sa dezvolt subiectul intr-un editorial.

Am auzit frecvent, in diferite medii si chiar prin cele apropiate mie, o interpretare abuziva a temei leadership-ului, conform careia un popor (in speta al nostru) nu ar avea nevoie de un lider exceptional, politician virtuos si inzestrat cu arta de a conduce. Motivul ar fi acela ca o singura persoana nu ar putea fi determinanta in evolutia unei societati. Conform aceluiasi rationament, un astfel de lider nu numai ca nu ar fi oportun, ci ar fi chiar periculos, pentru ca ar risca sa monopolizeze puterea, prin apelul la mijloace politice discutabile, iar de aici pana la dictatura nu ar mai fi decat un singur pas.

Ca o paranteza, nu va grabiti sa trageti concluzii, fiindca orice asemanare cu personaje reale e pur intamplatoare. Revenind, conceptul de lider a fost demonetizat, probabil prin prisma raportarilor comode la cazurile extreme ale istoriei recente - regimurile dictatoriale propuse in diferite forme de Hitler, Stalin, Ceausescu. De cele mai multe ori, cand intr-o dezbatere este abordata tematica liderilor politici, ne sunt servite nume precum cele enumerate mai sus, iar discutia degenereaza intr-o deplangere a efectelor devastatoare pe care le-a avut influenta unor conducatori dictatoriali.

In schimb, liderii politici de exceptie, care si-au pus decisiv amprenta asupra istoriei, sunt amintiti discret. Spre exemplu, unde ar fi fost SUA fara lideri providentiali precum George Washington sau Abraham Lincoln? Unde ar fi fost Anglia fara Oliver Cromwell sau Winston Churchill? Unde ar fi fost Franta fara Napoleon sau Charles de Gaulle? Iar exemplele pot continua. Cred ca fiecare popor are nevoie, macar din cand in cand, de conducatori marcanti. Un lider puternic devine automat o tinta, un lider puternic pleaca la drum cu un cerc de apropiati pentru ca mai tarziu sa ramana singur, intr-o forma de alienare de multe ori inconstienta. Poate ca Romania nu are parte de liderii politici pe care si i-ar dori. Nu stiu daca s-a incheiat un ciclu, nu vreau sa ma pronunt definitiv asupra liderilor politici pe care ii urmarim zi de zi. Senzatia mea este aceea ca Dumnezeu s-a jucat putin - liderul exceptional exista, doar ca trebuie compus din puzzle-ul generat de Turnul Babel. Cred ca liderul politic pe care il cautam are curajul lui Traian Basescu, ambitia lui Calin Popescu-Tariceanu, insistenta lui Mircea Geoana, flexibilitatea lui Marko Bela, volubilitatea lui Emil Boc, incisivitatea lui Crin Antonescu, rigurozitatea lui Vasile Blaga, decenta lui Cristian Diaconescu, carisma lui Petre Roman, ironia lui Adrian Nastase, eleganta lui Adriean Videanu, avantul lui Bogdan Olteanu. Dar neaparat, nimic din Ion Iliescu.

Sursa Business Magazin

Despre noile norme de creditare

Trei banci au primit deja aprobarea bancii centrale pentru a permite clientilor sa se indatoreze pana la 65-70% din veniturile lunare nete, iar altele asteapta inca la rand. Vestile nu sunt insa la fel de bune pentru toti cei ce vor sa ia un imprumut.

Cine le-a spus relaxate nu prea le-a spus bine“, zice Sergiu Oprescu, presedintele Alpha Bank Romania, referindu-se la creditele pe care trei banci deocamdata si probabil altele cat de curand le vor putea da pe baza normelor proprii. Ca principiu general, normele le permit clientilor cu venituri peste medie sa se indatoreze mai mult decat ii lasau conditiile impuse anterior de banca centrala, potrivit carora rata lunara nu putea sa depaseasca 40% din venitul lunar net. Acum insa, in noile oferte, gradul de indatorare poate urca (cel putin teoretic) pana la 65-70%. Avansul de 25% pentru creditele destinate achizitiei de locuinte scade in piata la 15%, existand posibilitatea ca acesta sa fie redus chiar si pana la zero.

Doar Alpha Bank, BRD-Société Générale si Volksbank primisera aprobarea BNR pentru noile norme, pana la ora inchiderii editiei, insa lista bancilor ce asteapta la rand este mult mai lunga. Alpha Bank (prima care a primit aprobarea) si BRD au anuntat deja ca vand produse in conditiile noi, in timp ce reprezentantii Volksbank anticipeaza ca startul se va da undeva la inceputul lui iulie. Chiar si asa, in pofida faptului ca a trecut prea putin timp pentru a avea statistici clare despre impactul acestor noi conditii de creditare, dupa cum spune Oprescu, „cateva tendinte sunt clare“. Tendinte care, pe masura ce tot mai multe banci vor primi aprobarea BNR pentru norme similare, definesc de fapt conditiile in care romanii vor putea (sau nu) sa se imprumute de la banca. Ce se vede, asadar, la orizont sub toate campaniile de marketing starnite de bancheri?

O prima tendinta, anticipata de multa vreme si confirmata deja in sucursalele celor ce vand produse „relaxate“, este ca ele nu sunt la fel de permisive pentru toata lumea. Noile norme, anticipa la momentul prezentarii lor presedintele Volksbank Romania, Gerald Schreiner, vor fi avantajoase pentru familiile compuse din doi membri care au un venit cumulat de peste 600 de euro. In opinia lui, peste 90% din clienti vor putea contracta totusi credite in conditii mai bune decat pana acum. In noile conditii, Volksbank va folosi trei grade de indatorare in cazul creditelor imobiliare si al celor de nevoi personale cu ipoteca, in functie de venitul net eligibil. Mai precis, pentru clientii (sau familiile) cu venituri eligibile sub 350 de euro, indatorarea permisa va fi de maxim 45%, pentru cei cu venituri intre 350 si 1.249 de euro va fi de 55%, iar peste 1.250 de euro gradul de indatorare urca la 65%. Cuvantul-cheie este insa „eligibil“, pentru ca bancile nu iau in calcul veniturile totale ale solicitantilor de credite, ci unul din care se scad cheltuielile familiei, asa-numitul „cos de cheltuieli de subzistenta“. Nivelul pentru acest cos minim (fara de care, spun bancherii, BNR nu le aproba normele) se situeaza, la Alpha Bank si BRD, la 735 de lei (circa 83 de euro) pentru o familie cu trei persoane. Proportional, pentru o persoana el este stabilit la 245 de lei. Volksbank a adoptat insa un alt model de calcul, in care cheltuielile lunare pentru o persoana sunt estimate la 100 de euro (326 de lei) si inca 75 de euro in plus pentru fiecare din ceilalti membri de familie.

In categoria clientilor cu venituri peste medie „se simte deja ca a crescut volumul de credite acordat“, spune Sergiu Oprescu de la Alpha Bank. In opinia sa, bazata pe observatiile culese din cele 79 de sucursale si agentii in care se vand deja noile produse, „clientii cu peste 700 de euro pe familie incep sa simta ca se pot imprumuta mai mult“. Ca principiu, in aceasta categorie se incadreaza orice familie cu doi membri in care fiecare castiga peste salariul mediu pe economie - in conditiile in care acesta se situa in aprilie la 1.027 lei (308 euro), potrivit Institutului National de Statistica.

La Alpha Bank gradul de indatorare este de 55% pentru venituri pana la 1.500 de euro si poate urca pana la 65% pentru venituri mai mari de atat. In aceste conditii, un client care are un venit net de 3.264,6 lei (echivalentul a 1.000 de euro) se poate indatora lunar cu maxim 55% din venitul sau eligibil (dupa scaderea celor 245 de lei), respectiv cu 1.660 de lei (circa 508 euro). Prin comparatie, in conditiile impuse de BNR pana de curand, cu plafonarea la 40% din venitul net al solicitantului de credit, rata maxima lunara ar fi fost de maxim 1.305 lei (400 de euro). Intr-un alt calcul, furnizat de oficialii Alpha Bank, un client care doreste sa ia un credit de nevoi personale, la un venit net pe familie de 5.250 lei (1.600 de euro) se va putea indatora lunar cu suma de 2.935 lei (aproape 900 de euro) - aproape dublu in comparatie cu rata lunara maxima de 1.575 lei (480 de euro) acceptata pana de curand.

Cel mai mare grad de indatorare il accepta, potrivit normelor proprii de creditare, BRD-Société Générale, care a inceput sa-si promoveze noile conditii in prima zi a lunii iunie. Potrivit lor, gradul de indatorare este de 70% si se aplica tuturor clientilor, indiferent de nivelul veniturilor. Alte modificari pe care le aduce noua directiva de creditare, explica Sorin Popa, director general adjunct al bancii, se refera la modul de stabilire a veniturilor eligibile (prin diminuarea cu cheltuielile de subzistenta), dar si la renuntarea la avansul obligatoriu pentru creditele imobiliare/ipotecare si la gradul de acoperire cu garantii pentru aceste credite. Reversul medaliei la eliminarea sau diminuarea avansului este ca aceste imprumuturi „vor intra sub incidenta unei politici de comisioane si dobanzi mai restrictive, in functie de valoarea avansului“. Altfel spus, costul poate creste in functie de profilul de risc al clientului si de aportul sau la creditul respectiv.

Diminuarea avansului pentru creditele destinate achizitiei sau constructiei unei locuinte este, de fapt, a doua tendinta importanta ce se prefigureaza. Deocamdata, alaturi de BRD, si Alpha Bank si Volksbank au anuntat schimbari si este destul de probabil sa urmeze si altii. La Volksbank, spre exemplu, pentru clientii cu venituri eligibile sub 350 de euro, avansul va fi intre 15-25%, iar cei ce au venituri peste 2.250 de euro se pot incadra si la un imprumut fara avans. La Alpha Bank, noile norme prevad un avans standard de 15%, care poate scadea in functie de valoarea tranzactiei si a garantiilor imobiliare. „Pana acum nu am dat nici un credit cu avans zero“, declara Sergiu Oprescu pentru BUSINESS Magazin, explicand ca o astfel de situatie ar fi posibila in cazul in care ar fi aduse ca garantii mai multe imobile, de exemplu.



Deloc de neglijat nu este insa nici o a treia consecinta ce se prefigureaza deja din spusele bancherilor: pentru creditele „relaxate“ costul va fi mai mare, pentru ca si riscul este mai mare, dupa cum puncta Gerald Schreiner. Cu titlu de exemplu, la banca pe care o conduce, dobanda anuala efectiva (DAE) pentru un credit imobiliar in euro pentru care banca asigura 100% din finantare va fi de 9,5% pe an, in timp ce la 85% din finantare DAE va fi de 8,7%, iar la 75% va cobori la 7,8% pe an.



Nu in ultimul rand, exista o categorie deloc nesemnificativa de clienti ce vor fi „penalizati“ de noile norme de creditare - cei cu venituri mici si foarte mici. „Clientii care in conformitate cu vechile norme se calificau pentru un credit si care acum nu mai sunt eligibili“, explica Sergiu Oprescu, adaugand ca motivul
tine de diminuarea veniturilor luate in calcul cu cheltuielile de subzistenta. Spre exemplu, la un venit lunar net de circa 326 de lei (100 de euro), venitul eligibil (dupa ce se scad cheltuielile de 245 de lei) este de 81 de lei (sub 25 de euro). Un client cu venituri la acest nivel din start nu mai intra in atentia nici unei banci, dar ar fi facut-o inainte, cu veniturile nediminuate. Chiar si la venituri ceva mai mari, la care si un grad de indatorare de 35-40% ar fi oferit acces la un imprumut (mic, dar indestulator pentru anumite nevoi), o indatorare mai mare nu compenseaza faptul ca de la bun inceput banca scade cheltuielile de subzistenta.

Admitand ca acesti clienti sunt exclusi din start, bancherii care si-au modificat conditiile de creditare sau vor sa o faca spun totusi ca exista si un aspect pozitiv: „E si normal sa aplici un nivel minimal al cheltuielilor, pentru ca clientii sa nu se supraindatoreze“, sustine Sergiu Oprescu. De aceeasi parere este si Razvan Munteanu, vicepresedinte responsabil cu activitatea de retail la Raiffeisen Bank, una dintre bancile care inca se lupta ca banca centrala sa-i aprobe normele. In opinia sa, o persoana fizica nu are neaparat capacitatea de a-si prevedea foarte clar veniturile viitoare. „Si, pentru un client care nu mai poate sa isi plateasca la un moment dat ratele, va fi cu mult mai greu sa se redreseze ulterior daca are o indatorare mare“, comenteaza Munteanu. Adauga ca, „intr-un format sau altul“, si Raiffeisen va lua in considerare un nivel minim al cheltuielilor de subzistenta, chiar daca si pana acum aplica ponderari pentru cei cu venituri mici, pentru a limita riscul de supraindatorare. Pe de alta parte, Munteanu crede posibil un efect secundar al noilor norme, anume ca multi dintre cei care nu isi declara acum veniturile reale sa poata fi acum mai exacti in calcule. Chiar si asa, totusi, Munteanu apreciaza ca nerealist un grad de indatorare de pana la 70%, „chiar si in cazul celor cu venituri mari“, si adauga ca la Raiffeisen pragul poate fi „oriunde intre 0 si 70%, dar cel mai mult va conta capacitatea de rambursare a clientului“. El mai pune pe tapet un aspect important, adus in discutie si de alti bancheri: clientii cu venituri mici sunt si printre cei mai buni platnici: „au interesul sa ramburseze creditul luat, pentru ca este un activ important pentru ei“.

In acest fel arata, la inceput de drum fara restrictii impuse de BNR, piata bancara romaneasca si perspectivele celor ce vor sa solicite un imprumut. Noile norme de creditare vor duce probabil la o mai buna segmentare a clientilor, este de parere Sergiu Oprescu, pentru ca fiecare poate acum sa-si construiasca reglementarile in functie de categoria de clienti pe care o doreste in portofoliu. Regula conform careia 20% dintre clienti (cei cu venituri mari) aduc 80% din incasari se aplica in cazul bancilor; la fel de evident este insa ca nici pe cei cu venituri mici nu-i vor ignora, tocmai datorita numarului lor important. Este, probabil, un motiv pentru care pe masa BNR au sosit in jur de 20 de dosare cu norme noi de creditare, in conditiile in care pe piata bancara exista un numar dublu de institutii de profil. Iar bancherii care inca nu au primit avizul BNR inca se pot bucura, cu ideea ca la ei vor merge de acum „cei multi“.

Sursa Business Magazin.

Gigi - Du-te la plimbare

Nu-i asa ca astia de la protevu sunt tari?

Tahnk's to Fulgerica ; Bogdan

Cristian Mungiu este acuzat de plagiat

Nici nu a apucat Cristian Mungiu sa-si savureze Marele Premiu obtinut la Cannes, ca la adresa lui a aparut prima contestatie. Prozatorul Dan Mihu il acuza pe Cristian Mungiu de copierea ideii care sta la baza filmului "4 luni, 3 saptamani si 2 zile". Anul trecut, Dan Mihu a participat la concursul de scenarii organizat de HBO, cu o lucrare avand un subiect similar cu cel al filmului lui Mungiu. In urma jurizarii, scenariul lui Mihu a fost declarat castigator, iar printre membrii juriului care au evaluat lucrarile inscrise s-a numarat si Cristian Mungiu. Nici regizorul premiat la Cannes si nici producatorul sau nu dat nici un raspuns presei la acuzele lui Mihu.

Citeste scenariul si cateva cronici ale lucrarii "Sa iubesti si sa tragi apa" scrise de Dan Mihu

In cursul zilei de luni, Mihu a transmis un mail catre mai multi reprezentanti ai presei, in care il acuza pe Cristian Mungiu ca a „a preluat exact tema propriului meu scenariu, premiat chiar de domnia-sa in vara anului trecut la concursul de scenarii originale HBO 2006”.

„E foarte putin probabil ca acest subiect sa fie tratat de doi barbati in acelasi timp, mai ales ca este o tema pe care femeile ar intelege-o mult mai usor. Stiu ca voi fi considerat ranchiunos si frustrat, insa vreau sa-mi fac publica opinia” a declarat Mihu.

Acesta considera ca cea mai potrivita atitudine ar fi fost ca Cristian Mungiu sa-l contacteze pentru a prelua idei din scenariu, sau, mai mult, pentru a-l dezvolta impreuna.

In opinia lui Mihu, una din secventele de mare impact din film il constituie imaginea violenta a unui avorton abandonat in baie, scena care se regaseste si in filmul lui Cristi Mungiu. (Hotnews)

Se pare ca romanii tot romani raman, nu stiu ce sa cred, dar nu este exclus ca, Cristian Mungiu sa se fi inspirat cat de cat, voit sau nu...

Blestemul Capitalei

Bucurestiul este, mai nou, o capitala europeana. Pe hartie. Orasul cel mai important din Romania este, din punctul meu de vedere, o rusine. Sunt nevoit sa constat ca ce fura si nu face dreapta politica, aceasta conducand Capitala de peste 17 ani, este tolerat cu grad maxim de opinia publica, de societatea civila si chiar de unii ziaristi. Con-ducatorii ei sunt doar coruptii cinstiti, cei care fura in liniste, cu eleganta, pentru ca se bucura de o imagine buna si de protectia eterna a celui mai iubit roman, Traian Basescu.
Mie, personal, mi-e simpatic Adriean Videanu. Pentru ca e un tip decent, bine crescut si pentru ca nu este un taliban pro-Basescu.
Dar ca manager al Capitalei, primarul general are un bilant foarte trist. Au trecut doi ani de cand administreaza miliardele de euro si niciun proiect major, important si util pentru cetateni nu a fost facut.
S-au cumparat sute de autobuze Mercedes fara aer conditionat intr-un oras in care vara este nimicitoare si lunga. Cosmarul locuitorilor cu apartamente stradale, tramvaiele sunt foarte vechi si fac un zgomot asurzitor pe zeci de bulevarde. In plus, nu au niciun fel de facilitati pentru cetateni cu dizabilitati sau pentru batrani.
Lucrarile la infrastructura se fac absolut haotic. Au fost pornite toate odata, iar majoritatea se deruleaza cu viteza melcului. Lipsa de logica si bun-simt domina aceste lucrari. Ele ar trebui programate in functie de varfurile de trafic in Capitala, cu maxim de intensitate noaptea. La haosul din trafic generat de prostia Primariei Capitalei se adauga tichia de margaritar.
Stiti vorba aia: „Prostul daca nu-i fudul parca nu e prost destul“. Cum lipsa de coordonare Primarie-Brigada de Politie Rutiera si expli-catiile de Gaga ale baronului Udriste nu erau suficiente, au aparut tampenii suplimentare.
In cel mai important nod de trafic pentru centrul orasului se organizeaza, cu blocarea strazilor timp de trei zile... un campionat de raliu. Milioane de oameni, soferi, pietoni, utilizatori de mijloace de transport in comun sufera si sunt batjocoriti. Timpul de asteptare se tripleaza. Nu conteaza, baronii PD sa castige din organizare si sa ne mandrim ca facem raliu in zona de trafic. E una dintre marile nesimtiri ale anului 2007 acest circuit. Orice individ cu mai mult de o dunga pe creier ar fi organizat un astfel de turneu in afara Bucurestiului, nu ducand la disperare milioane de locuitori prin paralizia centrului.
Colac peste pupaza, ca in bancul cu rabinul, oile si caprele, echipa de inteligenti a lui Videanu aproba mitinguri si marsuri de taximetristi, yoghini si alte categorii exact pe rutele cele mai aglomerate. O noua tampenie, o alta umilire a cetateanului.
Primaria Generala si Consiliul General ar trebui sa stabileasca prin hotarare ca mitingurile si protestele se fac in parcuri: Izvor, Titan si altele. Nu pe Magheru, Balcescu, Ana Ipatescu sau Calea Victoriei.
Respectul pentru cetatean si solutiile inteli-gente sunt doua flori extrem de rare, care nu se regasesc in flora si fauna ce domina de ani buni Primaria Generala a Capitalei.

De Radu Tudor

Videofilm: Basescu si "tiganca imputita"

Filmuletul in care Traian Basescu o face tiganca imputita pe o jurnalista luandu-i telefonul ca un talhar in plina zi. Sustinatorii vor considera ca ceea ce a facut Basescu este Cool, sa ii vad in momentul in care vine unu "cool" si le smulge telefonul, portofelul, lantul de la gat si mai apoi le spune sa ii caute peste cateva ore prin Ferentari...

"Film Basescu si Tiganca Imputita"

7 Seri

Revista 7 Seri

7 Seri este un ghid saptamanal de informatie culturala si de petrecere a timpului liber. Este distribuit gratuit în 60 000 de exemplare în peste 640 de locatii din Bucuresti.

Revista 7 Seri a aparut pe 12 iunie 1998, avand 16 pagini color, si cu un tiraj de 17 000 de copii. A fost distribuita in aproximativ 60 locuri din Capitala.
In cadrul listei de distributie a revistei 7 Seri se regasesc cinematografele, teatrele, centrele culturale, centrele de afaceri, universitatile, restaurantele din centrul Bucurestiului, fast food-urile, hotelurile etc.

Revista 7 Seri se adreseaza unui public variat: oameni tineri si maturi, bucuresteni, dar si celor care sunt în trecere (straini sau din provincie), barbati si femei, persoane active care îsi petrec timpul liber în oras.

In luna martie 2000 tirajul revistei 7 Seri a crescut de la 30 000 exemplare la 60 000 exemplare, fiind auditata de catre BRAT.

In perioada estivala (iunie-august) 7 Seri apare si pe litoral în acelasi format (revista 2 în 1, cu doua coperte 1 si o sectiune dedicata evenimentelor ce se desfasoara pe litoral).

Impreuna cu revista 7 Seri se editeaza si urmatoarele suplimente:

Showtime
supliment de cinema lunar, distribuit gratuit în 50 000 de exemplare. Pe langa prezentarea premierelor lunii, revista cuprinde si noutatile video si DVD, noutati muzicale si editoriale, concursuri, stiri.


Unu & unu
1 & 1 este o revista gratuita, dedicata in totalitate tinerilor.

Echipa Editoriala 7 Seri:
BUCURESTI
Director General: András Kovács
Redactor Sef: Valentin Vasiloiu
Senior Desktop Publisher: Cristina Macesaru-Szörényi
Senior Desktop Publisher: Niculae Ionescu
PR Manager: Ciprian Macesaru-Szörényi
Web Manager: Ramona Cristache
Redactori: Cristina Cuciureanu, Laura Tibuleac
Director Distributie: Dan Brezuica.

Adresa: Str. Magura Vulturului nr. 34, Sector 2, Bucuresti
E-mail: office@sapteseri.ro, contact@sapteseri.ro
Telefoane: (+40) 21 250 1053/69/79
Fax: (+40) 21 250 1073

7 Seri Regional
Cluj-Napoca, Craiova, Brasov-Valea Prahovei, Iasi, Targu-Mures, Timisoara, Oradea, Pitesti, Sibiu
Coordonator 7 Seri Seri Regional: Liviu Cristache
E-mail: liviu.cristache@sapteseri.ro
Telefoane: (+40) 21 250 1053/69/79
Fax: (+40) 21 250 1073

Situl revistei 7 seri: www.sapteseri.ro